Category Archives: Administratie

Gratiere, amnistie si mai ales comentarii si comentatori


Avea dreptate acela care a spus ca acest subiect a impartit opinia publica in doua. Dar asta nu ar fi nici un necaz. Doua tabere civilizate se pot confrunta pe taramul ideologiilor fara sa produca pagube. Dar ce te faci cand indrazneala de a insera un comentariu la o postare pe net este sanctionata cu cuvinte din vocabularul catalogat pe nedrept ca suburban. Parerea mea este ca in suburbii nu se folosesc cuvinte ca acelea de care ai parte daca iti spui parearea  indiferent al carei parti esti partizan. Mai rau e daca din lipsa de adrenalina te hotarasti sa critici amandoua taberele. Va las pe voi sa experimentati o astfel de situatie.

Si lucrurile nu incep si nu se sfarsesc la postarile pe retelele ce ar trebui sa fie de socializare. Posturi de radio prin excelenta generaliste au in aceste zile tendinta de a se inspira de la clasici in materie (Antena 3; Realitatea). Pana la urma suntem siliti sa apelam la reprezentantul cel mai de incredere al CNA si anume telecomanda din dotare.

Am sa redau aici un text care apartine unei persoane pe care o apreciez in mod deosebit:

Nu sunt de acord nici cu grațierea, nici cu dezincriminarea unor fapte penale, în special din sfera corupției. Cred că oamenii au dreptul legitim de a ieşi în stradă să protesteze. Nu ştiu dacă asta este soluția. Nu ştiu dacă protestele de stradă rezolvă ceva. Dar susțin cu tărie că nu poți striga din toți rărunchii „Vrem respect pentru stat de drept” când participi la un protest neautorizat. Ştiu, ştiu, o să spuneți că pesediştii care au câştigat majoritatea primăriilor nu ar autoriza protestele, dar a cerut cineva autorizație şi a fost refuzat?

Mi-ar face placere ca sa aflu de la cititori daca acest text este in masura sa starneasca atata animozitate incat sa aiba parte de comentarii din cele mai urate.

Mai am o intrebare: daca randurile manifestantilor de buna credinta sunt intesate de cei ce promoveaza acest limbaj de joasa speta, ce credibilitate mai poate sa aiba demersul lor la care, de fapt, au tot dreptul.

Anunțuri

„Independenta” justitiei


Ca banul e ochiul dracului e axiomatic. Politicienii si oamenii de afaceri ce au vrut sa prospere cu orice chip stiu deja asta. Toata lumea se fereste sa comenteze ceea ce se intampla in salile de judecata. Chipurile necomentarea sentintelor e dovada suprema de independenta a justitiei fata de celelalte puteri in stat. Inclusiv independenta fata de presa. Dar nici un legiuitor nu a prevazut crearea premiselor independentei justitiei fata de banci. Au intradevar salarii mari. Au intradevar pensii speciale. Unii mai iau si mita. Sunt prinsi sau nu. Dar ai sa ii gasesti pe listele de persoane creditate sau de rude sau afini ai persoanelor creditate. E o presupunere pentru ca listele de imprumutati nu sunt publice. Asa ca nu poti cere recuzarea unui judecator cand ai proces cu o banca pe motiv de legatura contractuala intre acel judecator si banca ce te-a tratat ca pe o vaca de muls. Ar fi interesant daca ar face cineva o cercetare asupra proceselor castigate de banci vis a vis de contractele de credit ale judecatorilor ce au dat aceste sentinte. S-ar putea sa se constate o lipsa crasa de independenta a justitiei fata de sistemul bancar. Cel mai bun exemplu sunt procesele deschise de protectia consumatorului si plimbate pana la prescriere intre instante. Probabil ca amenintarea sistemului bancar e clar exprimata: decideti impotriva noastra adio dobanzi preferentiale si credite rapide si sa vezi executari silite. Dupa ce se va epuiza acest subiect ramane de analizat o „independenta” mult mai evidenta. A clasei politice. Si in special a decidentilor din guvern.

Politicieni vs pensionari capitol pensii


Nu m-am gandit sa scriu despre pensiile parlamentarilor sau ale europarlamentarilor categorisite de unii ca nesimtite. Nu vreau sa scriu nici despre pensia pensionarului de rand (e ca ceapa: te uiti la ea si iti dau lacrimile). Cea mai noua bataie de joc a sistemului la adresa omului de rand este modul in care pensionarul ajunge sa isi primeasca ceea pe i se cuvine asa putin cat este. Situatia se intalneste la inceperea platii oricarui fel de pensie fie de boala, de drept, de urmas sau de orice alt fel mai e. Si se repeta la orice recalculare da bunul dumnezeu sa ai dreptul. Ma refer la recalcularile in sus pentru ca retinerile se fac imediat si chiar inainte de a verifica cineva pana la capat daca sunt justificate sau nu. Dar sa revin. Ai un drept gestionat de casa de pensii. Nu te contrazice nimeni e dreptul tau. Trebuie sa depui cerere. Si aici incepe circul. Nu poti depune cererea din timp. O depui in luna in care incep drepturile tale. Si primesti raspuns abia dupa trei pana la cinci luni. In tot acest timp nu primesti banii la care ai dreptul si traiesti din mila celorlalti. Cand in sfarsit se calculeaza sumele la care ai dreptul incepe si plata. Sa nu credeti ca a calculat cineva dobanzi sau penalizari. Aceste concepte exista intr-un singur sens: al datoriei de la cetatean la stat. Invers doar justitia le stabileste si cand le castigi le primesti esalonat in cativa ani. Cu acest rationament am putea plati impozitele esalonat.

Despre pensiile parlamentarilor nu se plange nimeni. Deci, pe cale de consecinta, acolo lucrurile merg bine. Nu pot sa spun ca merg normal. Normal e ceea ce se intampla celorlalti. As dori sa vina vremea in care politicienii vor intra in normal. Sau vor lua masuri ca toata lumea sa fie tratata bine.

Parlamentari pe viata (urmare)


Asa cum scriam ieri am trimis mesajul catre deputatii nostri. Partea distractiva a venit mai intai de la GOOGLE. Programul refuza trimiterea catre mai mult de 500 de adrese. Asta poate dovedi unul din doua lucruri. GOOGLE nu agreeaza cresterea continua a numarului de parlamentari sau (cel mai probabil) descurajeaza spam-ul. Eu as fi preferat prima varianta.

Deci mesajul meu a plecat catre deputatii nostrii. Deoarece marea majoritate a lor au mai mult de o adresa de mail a trebuit sa ma incadrez in limita impusa de GOOGLE si am strers din ele pana am ramas cu 500. Cer scuze celor ce nu au primit mesajul meu. A fost caz de forta majora. Faptul ca mai multe adrese s-au dovedit a fi inexistente ma face sa cred ca alti vreo cativa deputati nu au primit mesajul (in special cei ce au adresa @cdep.ro)

Trecand peste toate astea trebuie sa recunosc ca 5 deputati au raspuns la mail. Le multumesc si ii asigur de respectul meu. Din numarul total de 402 deputati procentul e promitator pentru unul ca mine: 1,24%

Problema ridicata de mine nu e noua. Dl Deputat Dr.Tudor Ciuhodaru a inaintat un proiect de lege in acest sens. Partea proasta e ca prea putini deputati stiu de el. Sau se fac ca nu stiu pentru ca nu le place ideea.

Parlamentari pe viata


Am sapat pe net cateva ore si am facut un fisier cu adresele deputatilor. Atat adresele de mail pe Camera Deputatilor cat si adresele pe care le-au inregistrat ca personale. Promit sa strang si adresele senatorilor. Ideea mi-a venit legat de o propunere care ar trebui promovata. Probabil ca ideea nu e noua. Dar nu a facut valva pana acum. Eu voi trimite acest text pe mailul deputatilor. Cine doreste poate face acelasi lucru. La cerere va pun la dispozitie fisierul cu adresele de mail. E un csv asa ca poate fi importat in orice aplicatie de mail.

Dar sa trecem la ceea ce m-a determinat sa strang adresele deputatilor. As vrea sa ii intreb daca si cati din ei ar fi de acord cu o lege care sa nu permita realegerea unui deputat sau senator mai mult de doua mandate. Nu stiu cati vor promova aceasta idee. Sa fii parlamentar numai doua mandate. Oricum asta nu e o meserie sa o practici o viata. Si in doua mandate este timp ca initiativa legislativa la care personajul a visat sa fie aprobata, votata sau respinsa. Se va rezolva si problema pensiilor alesilor nostri pentru ca stagiul de parlamentar va fi asimiliat ca orice stagiu intr-o companie. Si, ca sa fim sinceri pana la capat, va scadea drastic cota de piata a contributiilor pentru ocuparea unei pozitii eligibile pe listele din colegiul parlamentarului. Vor fi mereu persoane proaspete si idei proaspete.

Au luptat pentru democratie


Si au murit unii dintre ei crezand ca se sacrifica pentru adevarata democratie. Au fost rasplatiti cu firmituri, acordate dupa bunul plac al unora, si furate fara rusine de multi neaveniti. Acum sunt la varsta a doua. Sau a treia. Nu mai au unde munci dar nu se plang. Nu si-au capatat pensiile conform regulilor de la semnarea contractului de munca. Daca au primit pensia e insuficienta. Nu se prea plang pentru asta. Am fost intrebat de unul din ei daca democratia se aplica si in interiorul partidelor. Am fost silit sa recunosc ca nu. E paradoxul acestei societati democratice romanesti. Toti liderii de partid ies in fata si ridica in slavi intentia lor de aplicare a principiilor democratiei. Dar daca in partidul lor se ridica un membru (de rand sau cu oarece trecut notabil) ce critica conducerea este marginalizat. Iar in cele mai multe cazuri este exclus. Si asta in numele democratiei. Nu e de mirare ca imediat aplica aceleasi metode si in actul de guvernare. Toate guvernele au promis JUSTITIE. Si avem ce avem. Au promis libertate. Si trebuie sa ne legitimam si cand cumparam o cartela preplatita. Ca sa stie pe cine asculta. Au promis independenta puterilor in stat. Si toti se supun dictaturii banului si mai ales a depozitarului acestuia: sistemul bancar. Sunt 25 de ani si nici o propunere care sa avantajeze cat de cat cetateanul nu a capatat votul „detinatorilor democratiei”. Legea falimentului personal, prevederi care sa sanctioneze contractele bancare oneroase. Ar fi interesant de analizat cate credite au primit alesii nostrii pentru a uita de ele. Nu degeaba au aparut pe formularele bancilor intrebari despre pozitia politica. Se adopta in mod tacit legile pentru care nu ar avea curajul sa ridice mana. Au ajuns sa isi fure pana si voturile din senat sau camera. Si se complac cu aceste furturi in loc sa adopte un sistem de vot sigur (prin amprenta zic si eu ca nespecialistul). Cam asta ar fi o privire aruncata in diagonala supra evenimentelor de pana acum. Poate ar fi mult mai multe de spus.

Domnule deputat Attila Cseke tot respectul meu


S-a stiut dintotdeauna ca initiativele riscante si cu posibile repercursiuni asupra initiatorului nu au apartinut si probabil nu vor apartine unui reprezentant neaos roman. Nu ma aventurez la exemple din istorie. Las pe cei in cunostinta de cauza sa exemplifice  cele de mai sus (cred ca Julius de la Daily Cotcodac e expert).

Initiativa deputatului Attila Cseke unge inima tuturor fie ei romani, unguri, tatari sau romi fericiti posesori de credite ipotecare sau de nevoi personale. Ca sa fac legatura cu cele scrise mai sus trebuie sa cred ca Dl. Deputat nu poate fi santajat de sistemul bancar cu amenintarea ca nici el nici nepotii nu vor mai beneficia de credite. Are usile deschise la bancile unguresti. Politicienii romani nu au aceasta oportunitate si risca execuarea creditelor in derulare.

Ceea ce propune Dl Deputat impreuna cu ceilalti din grupul de initiativa incepe sa se apropie de ceea ce am auzit ca s-a intamplat la inceputul acestei crize in Islanda. Acolo statul a lasat bancile de izbeliste si a sprijinit cetatenii. Daca gresesc cred ca se va gasi cineva sa ma corecteze.

Acest prim pas timid de a sprijini pe cei jefuiti de sistemul bancar ar trebui continuat si cu alte initiative. Dar slabe sanse ca un guvern, care merge cu miloaga pentru imprumuturi la acesti bancheri, sa supere cu vreo ciupitura sistemul camatarilor.

Nu vad nimic anormal in reactia Bancii Nationale, reactie de cucoana batrana deranjata de nazbatiile nepotilor, iar interventia lui Mugur Isarescu e cat se poate de fireasca. E fieful lui, sunt copii lui, cam vampiri ce e drept, dar de pe urma lor e BNR pe profit.

De ajuns pentru azi. Vor avea grija televiziunile sa intoarca evenimentul pe toate partile (eventual isi va da cu parerea si doamna Tatoiu)

Tot respectul meu Domnule Deputat Attila Cseke

Cum cred eu ca functioneaza cresterea demografica


Se iau doua sau mai multe etnii crescute loco si eventual se mai importa una din Asia.

Se trece toata aceasta populatie sub o singura nationalitate si acest popor este lasat la cheremul unor conducatori destul de aroganti pentru a se crede atotstiutori neglijand sfaturile specialistilor.

Elita conducatorilor constata o crestere demografica apropiata de zero sau chiar negativa.

In consecinta hotarasc sa acorde o compensatie femeilor ce devin mame.

Compensatia este acordata, asa cum sta bine unei democratii noi si originale, fara nici o discriminare.

Parte proasta este ca, pentru etnia majoritara, emanciparea femeii face ca sarcina si cresterea copilului sa scoata mama din circuitul de promovare in munca iar compensatia acordata democratic este departe de a compensa acest neajuns.

Pentru etniile in care traditia stabileste cuplurile de timpuriu si unde femeia merge intotdeauna la doi pasi in urma barbatului, sarcina aduce lunar o suma de bani importanta iar nasterea unui prunc sanatos stabileste un venit sigur pentru o buna bucata de vreme.

Desigur educatia are un loc important aici si lipsa ei face ca aceasta functie reproductiva sa fie mai banoasa decat un loc de munca. Ca sa nu pomenim ca cersitul cu un prunc in brate e mai banos.

Daca la recensamat etnia trecuta in formular ar fi fost completata de recenzor (instruit sa faca diferenta intre etnii) astazi am avea placute bilingve in zone ce ne-ar lasa muti de uimire. Si primarii din Bucuresti cu indicatoare bilingve.

In Piata Constitutiei au zburat fulgii


Zilele Bucurestiului mi s-au parut bine organizate. Finalul din Piata Constitutiei a fost pe gustul meu. O tona de pene si fulgi a fost imprastiata de Compania de teatru de strada Les Studios de Cirque. In cadrul unui spectacol deosebit. M-a amuzat gandul ca fulgii vor fi dusi de vant sub ferestrele demnitarilor nostri. Si poate le va trece prin gand ideea ca le-au mers fulgii de la scarmanatul nostru. Necazul e ca vantul batea dinspre Ministerul Dezvoltarii si Turismului. Udrea nu va avea fulgi pe balcon. Ce as mai vrea sa ii mearga si ei fulgii.

O idee pentru consilierii lui Boc


Nu iubesc deloc acest guvern. Si nici masurile luate pentru strangerea de bani la buget. Dar mi-ar place urmatoarea prevedere in Codul Fiscal. Facturile intre firme sa se plateasca in maximum trei zile de la emitere. In caz contrar debitorul sa plateasca la stat dobanda echivalenta sumei ce o amana la plata. Ca si cum s-ar fi imprumutat la o banca. Asa ar fi corect. Si banii s-ar misca mult mai repede in economie. Cunosc companii mari care nu concep sa plateasca o factura mai repede de 30 de zile. Obiceiul e pe la 45 – 60 zile de asteptare. Ce ziceti de asta?