Author Archives: Toma Necredinciosu

Comentarii, indemnuri, proteste trecute sau viitoare


E foarte la moda sa scrii azi indemnuri la mobilizare pentru proteste. E si mai tentant si foarte simplu sa faci acest lucru cand te ajuta Facebook, Twiter, etc. Unde te intorci, pe net, gasesti numai fraze motivationale de genul ”Iesiti cu lozinca ………” si urmeaza cea mai la moda lozinca a momentului ”Jos cu …….” sau ”Sus cu ………” si ”Sprijinim pe …….”. Mai ceva ca ”Distribuie si vei castiga ….. daca nu, vei suporta ………”. Indiferent de tabara si vizibilitatea celui care posteaza, toate mesajele sufera de o lipsa crunta a solutiilor de adoptat dupa victoria protestestelor. Am indraznit sa intreb organizatiile de tineret ale partidelor ce initiative legislative ale lor sau ale altora ar sustine cand vor accede la putere. Raspunsuri: un mare zero. Toata lumea e de acord ca trebuie iesit in numar mare la vot pentru a isi atinge fiecare tabara obiectivele. Lipsesc insa obiectivele. In afara de cresterea veniturilor (obiectiv drag tuturor ofertantilor). Cred ca trebuie protestat pentru obtinerea legitimitatii.

Reclame

Am inceput sa fiu idealist


Cred ca asa e dar s-ar parea ca idealismul meu nu are nici un fundament.

Am adresat public o intrebare pentru tineri. Marturisesc ca era o consecinta a propagandei ce se poarta pentru improspatarea clasei politice. As fi foarte multumit sa aflu cine ii va inlocui pe actualii parlamentari de orice culoare ar fi ei. Dar se pare ca pe langa aprigile comentarii si indemnuri catre tineret de a se implica, un succes notabil are si propaganda ca tot ce circula pe net e fake si daunator. Rezultatul: nu a raspuns nimeni la intrebarea ce nu continea nici o intentie rea si nici nu era indreptata catre o anumita parte a esichierului politic. Am transmis intrebarea si direct organizatiilor de tineret ale partidelor prezente cu pagini on line. Nimic. Nu vreau sa cred intr-un analfabetism politic al noii generatii de politicieni in devenire. Mai degraba banuiesc un je m’en fiche-ism generalizat la cei tineri insotit garantat de autosuficienta si multumirea ca au apucat o zeitate de picior si sunt membrii unei organizatii de partid. Din aceasta postura se multumesc sa protesteze aparati fiind de anonimatul garantat de multimea in care se pierd crezand ca au aceleasi nazuinte cu grupul la care se alatura.

Idealismul meu spera sa primeasca macar cateva raspunsuri. Dar s-a dovedit ca speranta este neintemeiata.

Voi proceda la fel si aceasta data. Voi distribui link-ul atat pe facebook (la noi nu prezinta nici o importanata ca nu e asigurata confidentialitatea acestuia) cat si direct organizatiilor politice de tineret. Promit celor ce citesc si distribuie acest articol ca ii voi tine la curent.

Am intrebat 100 de romani tineri……


Initial am vrut sa pun ”tineri” intre paranteze dar am constatat ca vreau raspunsuri in special de la ei.

Sunt o multime de tineri, in toate partidele, care se implica direct in viata politica de azi mai mult sau mai putin explicit.

Nu ma astept ca demersul meu sa lamureasca cine stie ce curente de opinie sau sa influenteze vreun grup nascut pe baza acelorasi idei.

As vrea sa primesc 100 de raspunsuri la intrebarea: Daca ati ajunge in Parlamentul Romaniei care ar fi primele 5 initiative legislative pe care le-ati promova sau le-ati sustine?

As dori sa nu fie copy – paste din cine stie ce platforme program. Ideal ar fi sa fie raspunsuri spontane in directa corelare cu starea de spirit din acel moment.

Raspunsurile venite in comentarii le voi centraliza si, chiar daca nu repecta nici o regula a sondajelor de opinie, le voi afisa aici.

Manipularea in zilele noastre


Evenimentele din ultimul an au creat un incubator aproape perfect pentru manipulare. Incet incet se instaleaza ideea ca orice informatie citesti este prezentata in asa fel incat sa te conduca la concluzia dorita de cel ce o transmite.

Exemplul 1: Reporter de teren transmite in direct: „La Iasi au iesit in strada 20 de demonstranti. Iesenii revendica…….s.a.m.d.” Chiar nu conteaza ce revendica cata vreme ramane ideea ca iesenii si nu cei 20 revendica.

Exemplul 2: Se verifica la un post de radio niste afirmatii. E o initiativa buna sa evidentiezi declaratiile cu adevarat false. Dar au fost situatii in care concluzia a fost „partial fals”. De ce nu „partial adevarat”? Pentru ca in memorie trebuie sa ramana „fals”. In acest fel purtatorul informatiei aduce receptorii mai aproape de concluzia dorita de el.

Cred ca se pot spune multe pe aceasta tema.

Gratiere, amnistie si mai ales comentarii si comentatori


Avea dreptate acela care a spus ca acest subiect a impartit opinia publica in doua. Dar asta nu ar fi nici un necaz. Doua tabere civilizate se pot confrunta pe taramul ideologiilor fara sa produca pagube. Dar ce te faci cand indrazneala de a insera un comentariu la o postare pe net este sanctionata cu cuvinte din vocabularul catalogat pe nedrept ca suburban. Parerea mea este ca in suburbii nu se folosesc cuvinte ca acelea de care ai parte daca iti spui parearea  indiferent al carei parti esti partizan. Mai rau e daca din lipsa de adrenalina te hotarasti sa critici amandoua taberele. Va las pe voi sa experimentati o astfel de situatie.

Si lucrurile nu incep si nu se sfarsesc la postarile pe retelele ce ar trebui sa fie de socializare. Posturi de radio prin excelenta generaliste au in aceste zile tendinta de a se inspira de la clasici in materie (Antena 3; Realitatea). Pana la urma suntem siliti sa apelam la reprezentantul cel mai de incredere al CNA si anume telecomanda din dotare.

Am sa redau aici un text care apartine unei persoane pe care o apreciez in mod deosebit:

Nu sunt de acord nici cu grațierea, nici cu dezincriminarea unor fapte penale, în special din sfera corupției. Cred că oamenii au dreptul legitim de a ieşi în stradă să protesteze. Nu ştiu dacă asta este soluția. Nu ştiu dacă protestele de stradă rezolvă ceva. Dar susțin cu tărie că nu poți striga din toți rărunchii „Vrem respect pentru stat de drept” când participi la un protest neautorizat. Ştiu, ştiu, o să spuneți că pesediştii care au câştigat majoritatea primăriilor nu ar autoriza protestele, dar a cerut cineva autorizație şi a fost refuzat?

Mi-ar face placere ca sa aflu de la cititori daca acest text este in masura sa starneasca atata animozitate incat sa aiba parte de comentarii din cele mai urate.

Mai am o intrebare: daca randurile manifestantilor de buna credinta sunt intesate de cei ce promoveaza acest limbaj de joasa speta, ce credibilitate mai poate sa aiba demersul lor la care, de fapt, au tot dreptul.

Mentalitatea emigrantului roman


Cu riscul de a supara multa lume trebuie sa punctez cateva conceptiile emigrantului roman ajuns sa se autodenumeasca diaspora pentru ca a gasit un loc de munca in tari straine. Mai intai cateva cuvinte de lauda pentru ei. Sunt instruiti si inca bine. Marea majoritate sunt culti, cu studiile superioare finalizate si cu specializari suplimentare. E mai putin relevant pentru ei ca plata studiilor lor s-a facut din taxele celor din tara. Unii s-au specializat in Romania (pentru ca e mai ieftin nu-i asa) la specializari cautate. Cred ca toti trimit bani in tara rudelor si se lauda foarte tare cu asta. Partea proasta e ca se declara neglijati sau impiedicati in a beneficia de drepturile lor de cetateni romani. Sa luam numai exemplul dreptului la vot ca tot e subiectul zilei. E foarte comod sa ceri conditii de lux cand stii ca orice finantare a procesului de votare e platit din taxele celor de acasa. Nu spune nimeni emigrantului roman ca taxele provenite din munca sa folosesc numai statului de adoptie. Nu ii explica nimeni muncitorului din vest ca banii trimisi acasa la rude nu ajuta cu nimic pentru plata pensiilor si alocatiilor din Romania. Isi spala constiinta de pacatul necontributiei cu ideea ca votul lor ajuta. Chiar cred in sinea lor ca sunt cunoscatori a ceea ce isi doresc cei ramasi acasa. Sa le spuna cineva ca ei traiesc in alta tara. Ei au ales sa plece. Ceilalti au ales sa ramana. Fiecare pe riscul sau. Dar daca tu traiesti intr-o tara cu monarhie constitutionala nu veni sa spui ce presedinte trebuie sa fie aici. Daca presedintele tarii in care muncesti e ales de altii nu te razbuna impunand celor din tara presedintele care e pe placul tau. Ar mai fi multe de spus. Probabil ca vor fi comentarii ce vor completa spatiile goale.

„Independenta” justitiei


Ca banul e ochiul dracului e axiomatic. Politicienii si oamenii de afaceri ce au vrut sa prospere cu orice chip stiu deja asta. Toata lumea se fereste sa comenteze ceea ce se intampla in salile de judecata. Chipurile necomentarea sentintelor e dovada suprema de independenta a justitiei fata de celelalte puteri in stat. Inclusiv independenta fata de presa. Dar nici un legiuitor nu a prevazut crearea premiselor independentei justitiei fata de banci. Au intradevar salarii mari. Au intradevar pensii speciale. Unii mai iau si mita. Sunt prinsi sau nu. Dar ai sa ii gasesti pe listele de persoane creditate sau de rude sau afini ai persoanelor creditate. E o presupunere pentru ca listele de imprumutati nu sunt publice. Asa ca nu poti cere recuzarea unui judecator cand ai proces cu o banca pe motiv de legatura contractuala intre acel judecator si banca ce te-a tratat ca pe o vaca de muls. Ar fi interesant daca ar face cineva o cercetare asupra proceselor castigate de banci vis a vis de contractele de credit ale judecatorilor ce au dat aceste sentinte. S-ar putea sa se constate o lipsa crasa de independenta a justitiei fata de sistemul bancar. Cel mai bun exemplu sunt procesele deschise de protectia consumatorului si plimbate pana la prescriere intre instante. Probabil ca amenintarea sistemului bancar e clar exprimata: decideti impotriva noastra adio dobanzi preferentiale si credite rapide si sa vezi executari silite. Dupa ce se va epuiza acest subiect ramane de analizat o „independenta” mult mai evidenta. A clasei politice. Si in special a decidentilor din guvern.

Politicieni vs pensionari capitol pensii


Nu m-am gandit sa scriu despre pensiile parlamentarilor sau ale europarlamentarilor categorisite de unii ca nesimtite. Nu vreau sa scriu nici despre pensia pensionarului de rand (e ca ceapa: te uiti la ea si iti dau lacrimile). Cea mai noua bataie de joc a sistemului la adresa omului de rand este modul in care pensionarul ajunge sa isi primeasca ceea pe i se cuvine asa putin cat este. Situatia se intalneste la inceperea platii oricarui fel de pensie fie de boala, de drept, de urmas sau de orice alt fel mai e. Si se repeta la orice recalculare da bunul dumnezeu sa ai dreptul. Ma refer la recalcularile in sus pentru ca retinerile se fac imediat si chiar inainte de a verifica cineva pana la capat daca sunt justificate sau nu. Dar sa revin. Ai un drept gestionat de casa de pensii. Nu te contrazice nimeni e dreptul tau. Trebuie sa depui cerere. Si aici incepe circul. Nu poti depune cererea din timp. O depui in luna in care incep drepturile tale. Si primesti raspuns abia dupa trei pana la cinci luni. In tot acest timp nu primesti banii la care ai dreptul si traiesti din mila celorlalti. Cand in sfarsit se calculeaza sumele la care ai dreptul incepe si plata. Sa nu credeti ca a calculat cineva dobanzi sau penalizari. Aceste concepte exista intr-un singur sens: al datoriei de la cetatean la stat. Invers doar justitia le stabileste si cand le castigi le primesti esalonat in cativa ani. Cu acest rationament am putea plati impozitele esalonat.

Despre pensiile parlamentarilor nu se plange nimeni. Deci, pe cale de consecinta, acolo lucrurile merg bine. Nu pot sa spun ca merg normal. Normal e ceea ce se intampla celorlalti. As dori sa vina vremea in care politicienii vor intra in normal. Sau vor lua masuri ca toata lumea sa fie tratata bine.

Chiar se vrea schimbarea clasei politice?


Campania asta electorala a creat conditiile pentru o foarte mare parte a reporterilor, comentatorilor politici, analistilor si blogerilor din domeniu sa ceara romanilor sa iasa in numar mare la vot pentru a schimba clasa politica din Romania. Toata presa si toti invitatii indiferent de culoare politica sustin schimbarea clasei politice. Solutia exista si a fost propusa deja. Ar finteresant ca toti acestia sa se ralieze unei solutii simple si anume initiativa legislativa de Lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 96 / 2006 privind statutul deputatilor si al senatorilor. Cea in care se propune limitarea la doua a numarului de mandate a parlamentarilor. Argumentele sunt in expunerea de motive mult mai bine scrise decat as putea sa o fac eu aici. Ar improspata instantaneu clasa politica. Iar din 2 in 2 legislaturi am vedea figuri noi. Banuiesc ca aceasta propunere nu e o surpriza pentru reporterii cu experienta de aceea trebuie cautate in alt registru motivele pentru care nu se face lobby pentru ea. Pe senatori si deputati as putea sa ii inteleg fara insa a fi de acord: e greu sa votezi propria scoatere de pe scena politica, scena atat de primitoare si hranitoare. Pe cei incomodati de aceasta propunere ii veti recunoaste imediat. Sunt cei ce vor vocifera imediat sustinand neconstitutionalitatea si lipsa unei astfel de prevederi in legislatia altor tari. Dragi analisti super informati daca sunteti sinceri in discursul vostru atunci cred ca e mai eficient sa sustineti aceasta lege. Eu am trimis un mail la toti senatorii deputatii si europarlamentarii ( ma rog cei care au mail publicat). Sper sa citeasca. Nu sper sa fie de acord sa isi semneze singuri pierderea ciolanului.

Politicienii, bancile si simpatia reciproca


Asa cum am banuit intr-o postare anterioara incercarea de a proteja populatia de rapacitatea bancherilor a esuat lamentabil. Alesii nostri nu au finalizat initiativele privind rambursarea creditelor la cursul valutar de la data contractarii. In schimb au permis aprobarea pe sest a unor modificari privind executarea silita a creantelor fara a mai trece pe la judecatorie. O initiativa ce aduce zambetul pe fetele bancherilor. Cu siguranta acum se fac strategii de executare la viteza a cat mai multor credite in valuta pentru a reduce cat mai mult efectul unei legi de convertire a creditelor in valuta. Politicienii nostri au facut cat se poate de multa galagie pe tema interesului lor de a promova legea conversiei creditelor in valuta (varianta Birchall sau Cseke) pentru ca da bine la imaginea electorala dar nu pomenesc nici un cuvant despre modificarile aduse sistemului de executare silita pentru ca este ditamai biloiul negru in cursa electorala. De unde concluzia ca bancilor le-a iesit bine santajul. Am avut indrazneala sa trimit stirea despre executarile silite deputatilor si senatorilor. Cei a caror adresa de mail exista si e si valida si mai e si consultata din cand in cand de cineva vor reactiona probabil. Respectul meu doamnei deputat Andreea Paul. Nu conteaza daca a fost sau nu de acord cu mine. A raspuns. Ceea ce nu a facut nici un alt politician pana acum. Separatia puterilor in stat este un principiu foarte drag tuturor. Atita ca intre cele trei puteri cea juridica este mai separata decat celelalte. De magistrati nu se poate atinge nimeni. In schimb executivul si legislativul sunt decimate de juridic fara nici o sansa de impotrivire. Sa contrazici guvernul sau parlamentul o poti face la fiecare colt de strada sau la orice post de radio sau televiziune. Dar sa comentezi (nu mai vorbim de contrazicere sau opunere) deciziile judecatoresti este o grava abatere ce poate fi aspru pedepsita. Legatura cu subiectul o face decizia unei instante de a recalcula un credit in valuta decizie necomentata pe cand incercarile sporadice ale parlamentarilor de a face acelasi lucru seamana cu incercarea de a vana vant. Si pentru ca pomeneam mai sus de santajul bancilor ar fi interesant daca a fost cineva curios sa intrebe de ce in formularele pentru deschiderea unui cont exista intrebarea despre expunerea politica. Bancherii stiu inca de la deschiderea contului pe cine sa protejeze si eventual sa santajeze.