Vanzatoarea de masline si clientul misterios


Mi-a placut foarte mult. E scris de Saxon. L-am adus aici sa il gasesc mai usor pentru a il reciti.

Delectati-va si voi:

-Lasa fa vasele alea ca m-ai zapacit de cap, toata ziua numai asta aud, zdranga zdranga oalele tale care se lovesc de chiuveta. N-ai si tu un sudoku de facut? Un ciorap de impletit in 3D? Zau…nu mai rezist sa moara mama!

 – Da n-am spalat nici o oala, esti nebun? Nu mai spal oale de mult ca n-am mai facut mincare la oala, n-am mai avut din ce, ai uitat? De 2 saptamini fac piure din praf de piure si omleta din praf de oua si seara daca avem noroc bem cite un pahar de lapte…praf desigur. Daca ai ceva cu mine spune-mi in fata, nu te mai lega de oalele imaginare.

 – Mda…nu speli acum, dar daca ne gasim de munca si dam de bani si luam haleala si o sa faci mincare la oale, iar oalele se vor goli si tu vei incepe sa ma seci la creieri spalindu-le? Ce mai zici? Crezi ca mai rezist mult cu perspectiva asta?

 – Bine…dar…eu…

 – Nici un bine…e rau chiar, baga-ti mintile-n cap, eu sint o persoana care am limite, intelegi? Hai ca te las o zi doua sa-mi bocani oalele in cap, dar nu intinde sfoara ca se rupe. E bumbac suta la suta nu elastan asa ca ai grija.

 – Ce sfoara? Ce oale? Stii ceva? Imi bag picioarele in horoscopul tau care zice de 8 luni ca vom avea surprize placute in casa banilor…si eu m-am saturat de meciurile tale, de berile tale zilnice, de urletele tale la goluri…gata, pina aici.

 – Esti nebuna? Ce meciuri visezi? Campionatul e intrerupt de 2 luni si chiar daca erau meciuri nu le vedeam eu pentru ca SURPRIIIIIIZE…nu mai avem cablu, ca l-au taiat. Bere? Ma faci sa rid! Ultima bere am baut-o la o pomana…erai si tu acolo, nu se poate sa nu-ti amintesti, pentru ca te facusei prastie si ma confundai mereu cu popa, pe unde ma prindeai te lasai in genunchi si trageai de mine sa-ti bag capul sub patrafir ca ai ceva important sa-mi marturisesti pe cale orala. S-a ales praful de pomana alora dilio!

 Daca nu v-ati prins deja, dialoguri de genul celui de mai sus au din ce in ce mai des loc in casa noastra. Nici eu si nici nevasta-mea nu avem un job. E tare greu. Nu ne mai vorbim, nu mai avem fantezii decit cu calupuri intregi de salam Victoria si halci uriase de sunculita taraneasca. Bine, nevasta-mea avea si inainte de criza asta fantezii cu calupuri de salam, dar parca erau mai subtiri si parca sa zic ca nu de foame le visa ea asa de des. E tare greu fara un job. Ne certam din orice si daca nu avem motive, inventam. Cautam pe Google si tot dam noi de ceva, jar sa iasa! Desi eram nervosi de cind ne-am trezit si desi ne-am luat cele 5 minute zilnice de cearta conjugala, azi am decis sa fim mai cooperanti si sa ne cautam joburi pe net. Am cautat pina ne-au sarit ochii din cap si s-a terminat zatul de la cafeaua de ieri si tot ce-am gasit au fost 2 joburi…noi, ca sa zic asa, nu mai auzisem de astea pina azi. Prin urmare eu as putea sa fiu un bun client misterios iar ea, ca e femeie, o agera vinzatoare de masline. Nici unul din noi nu aveam experienta in domeniu dar cum erau singurele joburi pe care le-am gasit, ne-am decis sa incercam. Trimitem cv-urile si primim instantaneu raspuns si invitatii la interviu. Sintem si buni, amariti dar buni, pe asta ma si bazam. Nu ai cum sa ne eviti daca vrei un client misterios sau o vinzatoare de masline. Iata-ne asadar, acum, aici, la emisiunea surprize-surprize, in fata sifonierul nostru, cu care ea imi scoate frecvent ochii ca e de la ma-sa. De la ma-sa de la ma-sa dar canapeaua a cui e? Ai? Nu mai ziceti nimic? Canapeaua e de la mama daca vreti sa stiti si vreau sa va zic ca eu nu ma zbengui in sifonierul de la ma-sa cum face ea pe canapeaua de la mama, care are arcurile sarite si curge usor la vale cind dam si noi sa ne culcam seara, obositi dupa o zi de cautat joburi. Da nu pun eu la inima toate astea. Ea se imbraca prima si cind iese din dormitor sarind in fata mea si facind: ta taaaaa…am inlemnit. Ma cautam excitat de 20 de lei prin buzunare, ca atit stiam eu ca mai merge mu’ia pe centura. Nevasta zimbareata ma intreaba: – Ia zi o vorba…sint regina maslinelor sau ba? Mai, cum sa va zic eu, ea n-arata deloc rau, ca n-o mai luam de nevasta. Prin urmare, cit de amarit as fi la un momentdat, cind se imbraca ea cu o curea de care atirna ciucurii de la cheia de la dulap, simt ca iau foc si omul cavernelor care zace in mine in stare latenta, cu maciuca in mina si rinjetul pervers pe buze, se desteapta instantaneu. Ce urmeaza e un 18 intr-un cerculet rosu. Greu de descris. Transpirati, stam rezemati de sifonier si ne gindim la viitor cu voce tare: – Masline zici? De ce masline si nu gogonele n-am sa inteleg niciodata, zic eu! – Da…masline…zice ea, crezi ca mai conteaza ce vind cind nu m-am mai simtit asa de bine de citeva luni? Cam de atunci de cind am aplicat pentru postul de operatoare call center si m-am imbracat cu un sarafan de scolarita, ca ala era tot ce aveam in dulap, iar cind mi-am facut si codite, tin minte ca n-am mai ajuns la interviu, nebunule! Apoi ofta lung! – Poate ca ar trebui sa aplicam mai des la joburi, zic eu intorcind capul spre ea cu tot cu rinjetul ala care nu prevestea nimic bun. – Ok, tu cu ce te imbraci? Nevasta-mea se ridica si acum cauta de zor prin dulap. Deci client misterios…oare cu ce se imbraca un client misterios? – Io zic asa…clientul misterios tre sa fie musai misterios, ca daca n-ar fi misterios ar trece drept un client obisnuit, nu? Reusim asadar sa ne imbracam cu ce avem prin casa, la noi fiind chiar un mister faptul ca mai gaseam cite ceva prin dulap si ne grabim sa ajungem la interviuri. Cum interviurile erau decalate, al ei urmind sa inceapa inaintea interviului meu, o conduc spre marele supermarket unde aveau loc preselectiile. O sarut vreo 5 minute in parcare, asa cu limba, ma joc si cu lobul urechiusei ei inghetat de frig, o musc usor de git, moment in care aud in jur zgomote infundate de capote de masini lovite, ii spun succes si ma uit cu drag cum se duce ea la interviu, intorcind des capul spre mine si facindu-mi cu mina. Caciulita ei din blanita ruseasca nu-i putea ascunde parul lung care-i cadea pe umeri. Avea pe bot un ruj care batea mai tare decit lumina rosie de la semafoare, oja de pe unghii cred ca era fosforescenta ca tot am vazut un avion derutat care se rotea prin aer numai pe deasupra supermarketului. Nu facea stinga nu facea dreapta, facea cercuri si la un momentdat ma gindeam ca daca tine mai mult interviul ala riscam sa i se termine benzina avionului si sa ne cada in cap. Prin urmare faceam disperat catre avion semne care semnificau: ushi, ushi…pleaca de aici! Piesa de rezistenta la nevasta-mea era fusta. Nevasta-mea are niste picioare pentru care a trebuit sa fac k1 pentru a scapa de cei care ma opreau pe strada ca sa-mi spuna in fata cit de mult ma urasc ei pe mine. Ca sa iesi cu ea pe strada imbracata cu o fusta iti trebuia asigurare dar nimeni nu se inghesuia sa-ti faca asa ceva pentru ca era paguba curata. Fusta ei era…ei bine, numai eu stiam ca avea o fusta pe ea si asta pentru ca eram casatorit cu acte cu ea si stiam ce nu stie nimeni. Noroc cu hainuta de deasupra. Dar daca apuca sa-si desfaca nasturii de la hainuta iesea lumea in strada ca-n Egipt. Oftez in urma ei, cu ochii in lacrimi, mindru de amarita mea nevasta si ma uit in jurul meu la cei 200 de insi care stateau prostiti in parcare, uitindu-se la nevasta-mea cum se indeparteaza, in timp ce-si luau in cap sacosile nevestelor lor. – E nevasta-mea…o sa vinda masline aici! Am simtit pe loc un val de simpatie care mi-a umplut frigiderul de carne vie si sculata pentru tot anul. Interviul la masline. Zeci de fete tinere se inghesuiau sa obtina mult rivnitul post si sa faca o cariera in domeniul maslinelor. Intrebari grele, istoria maslinelor, proprietatile curative ale maslinelor, dileme ancestrale…maslinele verzi vs maslinele negre, in fine, chestii dure. Fetele plingeau in fata intrebarilor, simteau cum se naruie visul lor, multe din ele aveau de gind sa-si boteze fetitele Olive, sau Olivia. Niciuna din ele nu s-a gindit la suspectul gluconat de fier( E579)care e un stabilizator de culoare artificial, nu mai zic de oleuropein. Oleuropeiiiin, substanta aia bagaboantaaaa din maslinele veeeerzi! Uf, nimic nu stiti! Vine si rindul nevesti-mii. Mai…imaginati-va o femeie filiforma cu buze senzuale, rujate in culoarea universala a avariilor, care vine cu mers felin catre masa interviului si care isi da caciulita de blanita ruseasca jos, moment in care cu o zvicnire larga a capului isi vintura parul lung prin fata celor de la departamentul masline verzi. Incepe bataia. Trei mosneguti cu ochelari, executive-maslina, vice-maslinarul pe magazin si olive area sales managerul pe Bucuresti si judetele limitrofe, se incaiera intre ei care s-o intervieveze pe nevasta-mea. Asta…nevasta-mea…zdreanta mea de acasa, simte ca a cistigat deja o batalie, asa ca se aseaza pe scaun, isi descheie hainuta si pune picior peste picior ca Sharon Stone in Basic instinct. Eu nu-mi amintesc niciodata culoarea chilotilor ei pentru simplul motiv ca habar nu am cum arata. Nu i-am vazut niciodata. Dupa ce-i electrocuteaza pe maslinari cu lipsa de trac si de chiloti, pacatoasa se autoserveste luind de pe o farfurioara o scobitoare infipta intr-o maslina mare si neagra. Mosnegutii ramin ca-n Matrix, in pozitia in care erau cind se luau de par. Nimeni nu mai respira. Nimeni nu mai vinde in magazin. Lumea de la lactate si de la peste congelat tabara pe raionul masline. Casierele se urca pe casele de marcat ca sa vada faza ce va urma: inghitirea maslinei. Trebuie sa va spun ceva, nevasta-mea inghite tot, dar niciodata din prima. De fiecare data se joaca, suge, linge. N-ai s-o vezi sa faca altfel. La fel face si cu o banana, dar si cu ciorba de perisoare. N-am inteles niciodata de ce linge ciorba dar e treaba ei, mi-a zis asta de cind am cunoscut-o, a fost sincera si nu ma mai deranjeaza acum. Prin urmare, dupa ce da o limba imprejurul maslinei aleia, o propteste intre buzele tuguiate si face un du-te vino lent impingind maslina intre buze si tragind-o afara. Ok…se ia curentul in magazin, lumea incepe sa tipe iar cind pornesc generatoarele nevasta-mea are deja contractul in fata si fireste, il semneaza. Olive area sales managerul, fan inrait Prostanol, ii face indelung cu ochiul si-i spune: – Daca faci treaba la masline te promovez pe cascaval in cel mai scurt timp, daca ma intelegi ce zic! In parcare agitatie mare. Cind nevasta-mea iese din supermarket, de data asta cu o maslina verde intre buzele-i rosii si cu contractul in maini, toate usile si capotele masinilor se ridica in acelasi timp. Ar baga-o si-n portbagaj daca ar putea. O iau in brate, o felicit, si mergem catre firma de clienti misteriosi la care aveam eu interviu. Cum am intrat in firma sint intrebat de portar: – Unde mergeti? – La interviu. – Criminala e cu dumneavoastra? Ca daca e si promite ca va aduce sufertasul cu mincare la firma zilnic, va angajeaza in mod sigur aia. Aranjam noi sa fiti mereu pe teren de cite ori vine ea aici, stati linistit! Buna poanta asta, n-am mai auzit-o pina acum. In biroul sefului nu e nimeni asa ca imi las nevasta in camera de asteptare si ma fac comod. Vine seful. Misterios tare de tot. Are urme de ruj pe camasa, cravata desfacuta, parul ravasit. Cam dezordonat, imi zic. Imi intinde un contract si ma pune sa-l semnez. – Cum? Fara interviu? Intreb pentru ca mie nu mi se intimpla niciodata sa fiu angajat fara interviu undeva. Daca trec toate probele sint pus sa repar motoare diesel de camioane si tot nu sint lasat asa de usor sa iau jobul. Acum era taman invers. – Fara interviu, zice transpiratul, sint terminat definitiv, m-a pus dracul sa salut pe una din hol…fereasca Dumnezeu de femeia nefericita lasata dezlegata! Esti angajat, o sa-ti spuna secretara ce trebuie sa faci. Ies din birou si ma indrept spre biroul secretarei din care tocmai iesea nevasta-mea cu rujul intins pe obraji. – Nici cafea n-au astia aici baga-mi-as picioarele in ei de misteriosi. Ce-a zis seful, te angajeaza? Oarecum surprins, ii arunc in treacat: – A zis ca e terminat. Ma duc la secretara sa…N-am apucat sa termin ca in usa aparu secretara. Statea cu o mina in sold iar cu cealalta se juca cu parul ravasit: – Fa ce vrei tu dragule…azi nu mai am chef de nimic…sint fericita…nu mai am nevoie de barbati…plec acasa, sau cred ca o sa ma imbat…daaa…ma imbat si fac striptease in gara! Paaa! A doua zi plecam amindoi la munca. Ne sarutam iar in trotuar pret de 2 accidente si mergem fiecare in alta directie. Mergind eu asa pe trotuar, ingindurat, ma trezesc cu unul care trece printr-un geam de la un magazin si aterizeaza in fata mea cu capul plin de cioburi. In usa magazinului iese unul cu o bita de baseball: – Mortii ma-tii de misterios! Ia-uite la el…face pe clientul misterios la mine in batatura! Ala se scutura de cioburi si-mi zice intinzind o mina: – Agent X si 0, client misterios, te cunosc, te-am vazut ieri, sintem colegi, ma bucur sincer ca sintem colegi, n-am stiut pina ieri cite nenorociri poti sa ai de la o maslina! Era una in hol…frate…heroina pura nu altceva. Am salutat-o si asa am pierdut salariul pe o luna. M-a pus draq sa fac un pariu cu ea. Zicea ca poate ascunde o maslina, goala fiind, iar eu n-o pot gasi. N-am gasit-o. Si nici n-o mincase ca mi-a aratat-o apoi dup ace mi-a luat banii. Deja era prea mult. Il iau pe ala de guler si-i zic: – Mosule…ce trebuie sa faci in munca asta? Ca nu mi-a zis nimeni, erau toti asa de fericiti ca nu mi-au mai zis nimic. – Sa mergi in magazine, sa provoci, sa faci vinzatorii sa-si iasa din fire, sa-ti vorbeasca urit, sa le arati ca nu-si fac treaba cum trebuie. A doua zi, la raionul masline se prezinta un tip ciudat, misterios chiar, decupat din povestile Agathei Christie. Perciuni, palarie, ochelari, baston, manusi. Nici dreaq nu arata asa in zilele noastre. – Vreau si eu 11 masline verzi si fo 21 negre, nici prea prea nici foarte foarte, fara ulei pa ele, fara simburi. Sper sa-ti iesi din fire si sa te reclam. Vinzatoarea…una nepictabila, in sensul ca daca traia pe vremea lui Rubens si voia ala s-o picteze goala, i se rupeau pensulele si-i curgeau vopselurile pe pinza de la stress, schita un zimbet si zise: – Alea 11 masline verzi…le vreti feliate? Sau le pun intregi si uscate cu foenul? – Zdreanto! – Misteriosule! Saxon: hai ca fug sa-mi iau masline!

Anunțuri
Post a comment or leave a trackback: Trackback URL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: