Monthly Archives: Martie 2011

Taxe si conturi trezorerie


Azi mi-au trebuit conturile Trezoreriei din Galati in care se colecteaza taxele pe care le datoreaza firmele bugetului local Galati. Prima miscare search pe Google. Cateva rezultate pe langa subiectul cautat. Asa ca mi-am pus fizicul in masina si m-am proptit la ghiseul primariei. La punctul de informare era un tabel pe care, conform indicatiilor gardianului ce pazea formularele sa nu fie luate de curent, ar fi trebuit sa il copii la mana. O functionara si-a facut mila de mine si, cu o moaca de parca as fi obligat-o sa imi dea conturile lui Ceausescu, mi-a dat un duplicat al tabelului mult ravnit. Iata-l (pentru marire click pe el):

Nici nu stiu daca sa ma ambalez acum sau sa ma fac ca nu am vazut ca e o pagina scrisa marunt de taxe platite de firmele galatene.

Cred ca cea mai buna solutie ar fi sa va las pe voi sa copiati acest tabel si sa comentati pe blogurile voastre sau cu prietenii continutul lui. Oricum el e util contabililor care in aceasta perioada trebuie sa plateasca pentru firmele galatene darile la primarie.

 

Anunțuri

Lauda de sine


Tot rasfoind blogurile mi-a alunecat mausul pe un link ce m-a propulsat direct pe blogul D-nei Elena Udrea. Am scris numele dansei politically correct deoarece sunt politicos cu toate femeile indiferent de categoria in care se afla. Am citit cate ceva de acolo. Cat m-a rabdat inima (slabita de varsta). Am citit si comentarii la articolele distinsei doamne. Brusc mi-am adus aminte doua povete. Si cum in aceasta lume a blogerilor trebuie citate sursele voi fi corect. Prima vorba de duh e din folclorul neaos romanesc si decreteaza sec: „Lauda de sine nu miroase a bine”. Si cred ca izul textelor a fost cel care m-a alungat de pe blogul d-nei Udrea. Cealalta povata are o istorie ceva mai complicata. Este sfatul pe care tatal unui cunoscut (sef de local inainte de 1989) il dadea fiului sau care, dupa revolutie, urcase pe scara sociala. Povata, repetata obsesiv, suna cam asa: „Faci cat poti (putin, de loc, suficient, bine, prost) si te lauzi cat te tine gura.” Cu variatiuni pe aceeasi tema: „Atat s-a putut dar ce mult m-am straduit”. Aceasta din urma povata transpare din absolut toate textele doamnei Elena Udrea. Ba mai mult. Nici macar nu trebuie sa treci la citirea textului caci lauda deja pute din titlu. S-ar parea ca blogosfera suporta mult mai multe decat a suportat hartia de la Gutenberg incoace.

Ar mai fi ceva de spus despre aplaudacii care se obosesc sa lase comentarii pupincuriste pe blogurile puternicilor zilei. Banuiesc ca au somnul netulburat de remuscari dupa ce dau dreptate tuturor pe toate blogurile protejati de anonimatul internetului.

Să mai şi râdem


Azi am avut oareşce treabă într-un birou al unei firme de înmatriculări. M-am asezat răbdător pe scaun asteptând să fie pregatit plicul ce trebuia să îl iau. Toti erau ocupati. Se deschide usa de la intrare şi intră o doamnă relativ elegantă şi sigur foarte îngrijită. Vârsta undeva între 55 şi 60 de ani. La această vârstă te astepti ca educaţia sa fie căpătată în vremurile în care învatamantul primar se făcea cu destule pedepse şi când nu se acceptau greseli. Dar doamna în cauză a tinut mortis sa ne schimbe total impresia despre învătământul anilor 1960-70.

– Aici aveţi documente pentru iradierea unei masini?

Liniste. Lungă. Un salariat ii dă doamnei într-un târziu toate lămuririle necesare.

– Şi cât costă toată iradierea?

I se rapunde şi la această întrebare şi pleacă cu mobilul la ureche comunicând celor ce o trimiseseră cele aflate.

Bineînteles că după închiderea usii toti izbucnesc în râs şi unul din salariati se oferă să aducă repede pastile cu iod.

Romania in clasamentul european al spagii


Asta m-a distrat cel mai mult.

Nici macar la spaga pretinsa nu putem fi primii.

Europarlamentarul roman ce incaseaza anual circa 100.000 euro (nu stiu exact cat) pretinde, spre rusinea sa si jena unei natii intregi, numai 12.000 euro si astia pe factura cu titlul de consultatie economica. Ceilalti 2 europarlamentari in schimb il surclaseaza cu pretentii de 100.000 euro.

Pai sa nu iti vina sa declari nule si fraudate ultimele alegeri europarlamentare si sa soliciti alegeri anticipate nutrind nadejdea ca cei alesi nu ne vor mai face de rusine cu pretentii sub nivelul nostru de reprezentare?

Ar mai fi doua observatii scurte. Alegeri fraudate la noi in tara? Fie ele si europarlamentare? Ptiu drace! Sa nu mai vorbim de funie.

Cealalta observatie ar fi o constatare. Pana si vamesii iau spaga anuala mai mare decat acesti europarlamentari ce au acupunctura si hidromasajul la zi.

Fifty-fifty boc


Cineva in guvernul asta e dus rau cu capu. Sau mai degraba nedus. Nici macar cei sapte ani de acasa. Ar trebui sa se faca o programare la psihiatru, psiholog si psihanalist in bloc. Din banii de diurna ai europarlamentarilor. Cred ca Andreea Paul Vass a cam lipsit din peisajul din Victoriei. Sau poate a fost prea prezenta.

Dupa jumatatea de bilet Japonia Romania premierului i-a placut ideea de a face fifty fifty tot ce e la dispozitia sa si a dispus ca si prima casa sa fie jumatate garantata de guvern. Cealalta jumatate va fi garantata de bancile care vor dori sa fie atat de culante incat sa sprijine acest proiect. Bineinteles ca nu vor face asta gratis. Cum nu mai au nici o opreliste cu ordonanta care le mai punea botnita vor inventa comisioane si vor folosi dobanzi mai mari.

Maine poimaine guvernul va suporta o jumatate de pensie sau ajutor de somaj iar restul il vor aduce de acasa pensionarii si somerii.

Revenirea din Japonia


Am facut o pauza cam mare intre postari. Recunosc si fac mea culpa. Dar justificarea e serioasa. M-a doborat la pat o raceala (sau o gripa) care m-a infierbantat serios si m-au trecut o multime de ape pana m-am pus cat de cat pe picioare.

Am avut timp sa aflu ca guvernul roman se ingrijeste de conationalii nostri din Japonia ce doresc sa revina acasa. In primul rand eu ii apreciez pe cei ce s-au aventurat atat de departe de casa. Si mai ales in mijlocul unei culturi total diferite. Nu sunt in masura sa ii judec pe cei ce doresc sa revina acasa fie ei VIP-uri sau nu. Evenimente precum cele din Tara Soarelui Rasare pot zdruncina si caractere puternice. Pentru toti cei ce doresc sa paraseasca Japonia s-au facut eforturi de a li se asigura un mijloc de transport. Bineinteles ca guvernul Romaniei (cu g mic ca asa e acest guvern) ia si el initiativa si convoaca Tarom-ul pentru organizarea unei curse Japonia Romania. Cei de la Tarom prezinta un pret bine umflat pentru bilet iar guvernul accepta acest pret si spune ca va acoperi jumatate din el. Jumatatea ce a fost platita de cei 35 sau 36 care au revenit cu aceasta cursa acopera binisor costul unei curse obisnuite dus intors pe aceiasi ruta. Cristina Topescu mentiona la stiri ca mai sunt multi cei ce doresc sa revina dar nu au banii suficienti pentru plata biletului „subventionat”. Inca o data guvernantii au aratat grija lor pentru comisioanele destinate buzunarelor lor lasand de izbeliste conationalii nostri poate la mila altor guverne ce vor contracta transporturi umanitare.

Iesitul in strada la romani


Azi trebuia sa fim toti in strada. Ma refer la toti cei ce cred ca acest Cod al Muncii asumat la mare viteza nu este bun si nici modalitatea de adoptare nu e ortodoxa ( bine, recunosc, nu e nici macar islamica). Pana la urma in strada au ajuns destul de putini si, s-ar parea, au fost motivati de muzica adusa de organizatori. Toate aceste iesiri arata exact capacitatea noastra de a ne manifesta violent. Atat putem fi de violenti. Violentele de la revolutie nu au fost ale romanilor. Violentele minerilor nu au fost romanesti. Mai raman in memorie evenimentele de la Targu Mures dar, cu siguranta, nici acolo initiativa nu a fost romaneasca. Daca nu eram impinsi de la spate aveam acum un comunism cu spoiala de democratie asa cum probabil era programat in ’89. S-au tras atunci toate sforile si atele posibile pentru a instaura o economie de piata. Piata in care sa poata fi cumparat ieftin sau pe nimic tot ce poate fi profitabil. S-a spus ca „a explodat mamaliga”. Asa e. A explodat. Dar dinamita era de import.

Inceput de drum


Uite ca am ajuns iar aici. Am scanat toate documentele produse azi. Am intocmit deconturi si facturile aferente. Am facut plicurile cu corespondenta pentru maine. Urmeaza sa trimit mailurile cu documentele scanate. Intre timp am luat o pauza si mi-am adus amine ca Groparu isi facea bilantul de patru ani zilele trecute. Oare cati ani voi scrie aici? Pentru ca e intradevar o sarcina grea sa te angajazi sa produci ceva nou, inedit in fiecare zi. Sa scrii ceva ce sa atraga, sa fii gasit in imensitatea asta a internetului si pe deasupra sa mai si placa. Sa placa destul pentru ca cei ce te gasesc sa lase un comentariu mic. Bine e si cind ceea ce ai produs nu place si ai comentarii rele. Bune, rele comentarii sa fie. Deci ai fost gasit. Si cel care te-a gasit s-a obosit sa scrie ceva. Orice.

Obsesia TV


Irinel si Monica. Oana si Pepe. Fratilor am ajuns la capatul rabdarii. In dupaamiaza asta 5 canale TV tratau acelasi subiect. La aceiasi ora. Noroc ca telecomanda e docila. Dar ce ma fac daca AXN SciFi isi face emisiune informativa? Ca la intreruperea serialelor cu reclame a trecut mai de mult. Dragi oameni de televiziune faceti ceva si gasiti si alte subiecte. De exemplu cautati in direct voluntari pentru zonele calamitate ale Japoniei. Sau cumparati formatul de concursuri de la chinezi si japonezi, concursuri unde se straduiesc concurentii sa nu cada in apa aia mocirloasa. Ma gandesc cu groaza ca in curand as putea sa locuiesc intr-o zona unde nu exista un furnizor de televiziune prin cablu. Voi fi o victima sigura a televiziunilor ce se receptioneza cu antena clasica.

Cu cine sa NU faci banking ep 3


Toata saptamana mi-am ocupat timpul cu conflictul dintre mine si BCR. Asta pentru ca mai sant numai cateva zile pana la prima infatisare in instanta de judecata. Conflictul a implinit deja 2 ani si nu ajungeam aici daca nu ma punea dracu sa ma uit in hartogaraia ce insoteste un contract de credit. Dar am avut rabdarea sa parcurg toate hartiile si stupoare: aveam o asigurare in baza careia trebuia sa fiu despagubit de catre BCR Asigurari de Viata si sa se inchida creditul de la BCR. Cum era de asteptat (doar traim in Romania) am primit raspunsuri aberante privind motivul pentru care nu se acorda despagubirea. Am intreprins toate demersurile cu acelasi rezultat nul. In consecinta am deschis actiune in justitie. Au trecut cam 8 luni de atunci si iata ca se apropie primul termen (no coment asupra rapiditatii). Pana acum nu am apelat la nici un avocat sa ma reprezinte in instanta. M-au ajutat prietenii (tot avocati) sa intocmesc documentatia. Ce ma sfatuiti: sa platesc un avocat? Cat mai costa? Sau judecatorii sunt mai intelegatori cu cei ce se reprezinta singuri?