Gratiere, amnistie si mai ales comentarii si comentatori


Avea dreptate acela care a spus ca acest subiect a impartit opinia publica in doua. Dar asta nu ar fi nici un necaz. Doua tabere civilizate se pot confrunta pe taramul ideologiilor fara sa produca pagube. Dar ce te faci cand indrazneala de a insera un comentariu la o postare pe net este sanctionata cu cuvinte din vocabularul catalogat pe nedrept ca suburban. Parerea mea este ca in suburbii nu se folosesc cuvinte ca acelea de care ai parte daca iti spui parearea  indiferent al carei parti esti partizan. Mai rau e daca din lipsa de adrenalina te hotarasti sa critici amandoua taberele. Va las pe voi sa experimentati o astfel de situatie.

Si lucrurile nu incep si nu se sfarsesc la postarile pe retelele ce ar trebui sa fie de socializare. Posturi de radio prin excelenta generaliste au in aceste zile tendinta de a se inspira de la clasici in materie (Antena 3; Realitatea). Pana la urma suntem siliti sa apelam la reprezentantul cel mai de incredere al CNA si anume telecomanda din dotare.

Am sa redau aici un text care apartine unei persoane pe care o apreciez in mod deosebit:

Nu sunt de acord nici cu grațierea, nici cu dezincriminarea unor fapte penale, în special din sfera corupției. Cred că oamenii au dreptul legitim de a ieşi în stradă să protesteze. Nu ştiu dacă asta este soluția. Nu ştiu dacă protestele de stradă rezolvă ceva. Dar susțin cu tărie că nu poți striga din toți rărunchii „Vrem respect pentru stat de drept” când participi la un protest neautorizat. Ştiu, ştiu, o să spuneți că pesediştii care au câştigat majoritatea primăriilor nu ar autoriza protestele, dar a cerut cineva autorizație şi a fost refuzat?

Mi-ar face placere ca sa aflu de la cititori daca acest text este in masura sa starneasca atata animozitate incat sa aiba parte de comentarii din cele mai urate.

Mai am o intrebare: daca randurile manifestantilor de buna credinta sunt intesate de cei ce promoveaza acest limbaj de joasa speta, ce credibilitate mai poate sa aiba demersul lor la care, de fapt, au tot dreptul.

Mentalitatea emigrantului roman


Cu riscul de a supara multa lume trebuie sa punctez cateva conceptiile emigrantului roman ajuns sa se autodenumeasca diaspora pentru ca a gasit un loc de munca in tari straine. Mai intai cateva cuvinte de lauda pentru ei. Sunt instruiti si inca bine. Marea majoritate sunt culti, cu studiile superioare finalizate si cu specializari suplimentare. E mai putin relevant pentru ei ca plata studiilor lor s-a facut din taxele celor din tara. Unii s-au specializat in Romania (pentru ca e mai ieftin nu-i asa) la specializari cautate. Cred ca toti trimit bani in tara rudelor si se lauda foarte tare cu asta. Partea proasta e ca se declara neglijati sau impiedicati in a beneficia de drepturile lor de cetateni romani. Sa luam numai exemplul dreptului la vot ca tot e subiectul zilei. E foarte comod sa ceri conditii de lux cand stii ca orice finantare a procesului de votare e platit din taxele celor de acasa. Nu spune nimeni emigrantului roman ca taxele provenite din munca sa folosesc numai statului de adoptie. Nu ii explica nimeni muncitorului din vest ca banii trimisi acasa la rude nu ajuta cu nimic pentru plata pensiilor si alocatiilor din Romania. Isi spala constiinta de pacatul necontributiei cu ideea ca votul lor ajuta. Chiar cred in sinea lor ca sunt cunoscatori a ceea ce isi doresc cei ramasi acasa. Sa le spuna cineva ca ei traiesc in alta tara. Ei au ales sa plece. Ceilalti au ales sa ramana. Fiecare pe riscul sau. Dar daca tu traiesti intr-o tara cu monarhie constitutionala nu veni sa spui ce presedinte trebuie sa fie aici. Daca presedintele tarii in care muncesti e ales de altii nu te razbuna impunand celor din tara presedintele care e pe placul tau. Ar mai fi multe de spus. Probabil ca vor fi comentarii ce vor completa spatiile goale.

„Independenta” justitiei


Ca banul e ochiul dracului e axiomatic. Politicienii si oamenii de afaceri ce au vrut sa prospere cu orice chip stiu deja asta. Toata lumea se fereste sa comenteze ceea ce se intampla in salile de judecata. Chipurile necomentarea sentintelor e dovada suprema de independenta a justitiei fata de celelalte puteri in stat. Inclusiv independenta fata de presa. Dar nici un legiuitor nu a prevazut crearea premiselor independentei justitiei fata de banci. Au intradevar salarii mari. Au intradevar pensii speciale. Unii mai iau si mita. Sunt prinsi sau nu. Dar ai sa ii gasesti pe listele de persoane creditate sau de rude sau afini ai persoanelor creditate. E o presupunere pentru ca listele de imprumutati nu sunt publice. Asa ca nu poti cere recuzarea unui judecator cand ai proces cu o banca pe motiv de legatura contractuala intre acel judecator si banca ce te-a tratat ca pe o vaca de muls. Ar fi interesant daca ar face cineva o cercetare asupra proceselor castigate de banci vis a vis de contractele de credit ale judecatorilor ce au dat aceste sentinte. S-ar putea sa se constate o lipsa crasa de independenta a justitiei fata de sistemul bancar. Cel mai bun exemplu sunt procesele deschise de protectia consumatorului si plimbate pana la prescriere intre instante. Probabil ca amenintarea sistemului bancar e clar exprimata: decideti impotriva noastra adio dobanzi preferentiale si credite rapide si sa vezi executari silite. Dupa ce se va epuiza acest subiect ramane de analizat o „independenta” mult mai evidenta. A clasei politice. Si in special a decidentilor din guvern.

Politicieni vs pensionari capitol pensii


Nu m-am gandit sa scriu despre pensiile parlamentarilor sau ale europarlamentarilor categorisite de unii ca nesimtite. Nu vreau sa scriu nici despre pensia pensionarului de rand (e ca ceapa: te uiti la ea si iti dau lacrimile). Cea mai noua bataie de joc a sistemului la adresa omului de rand este modul in care pensionarul ajunge sa isi primeasca ceea pe i se cuvine asa putin cat este. Situatia se intalneste la inceperea platii oricarui fel de pensie fie de boala, de drept, de urmas sau de orice alt fel mai e. Si se repeta la orice recalculare da bunul dumnezeu sa ai dreptul. Ma refer la recalcularile in sus pentru ca retinerile se fac imediat si chiar inainte de a verifica cineva pana la capat daca sunt justificate sau nu. Dar sa revin. Ai un drept gestionat de casa de pensii. Nu te contrazice nimeni e dreptul tau. Trebuie sa depui cerere. Si aici incepe circul. Nu poti depune cererea din timp. O depui in luna in care incep drepturile tale. Si primesti raspuns abia dupa trei pana la cinci luni. In tot acest timp nu primesti banii la care ai dreptul si traiesti din mila celorlalti. Cand in sfarsit se calculeaza sumele la care ai dreptul incepe si plata. Sa nu credeti ca a calculat cineva dobanzi sau penalizari. Aceste concepte exista intr-un singur sens: al datoriei de la cetatean la stat. Invers doar justitia le stabileste si cand le castigi le primesti esalonat in cativa ani. Cu acest rationament am putea plati impozitele esalonat.

Despre pensiile parlamentarilor nu se plange nimeni. Deci, pe cale de consecinta, acolo lucrurile merg bine. Nu pot sa spun ca merg normal. Normal e ceea ce se intampla celorlalti. As dori sa vina vremea in care politicienii vor intra in normal. Sau vor lua masuri ca toata lumea sa fie tratata bine.

Chiar se vrea schimbarea clasei politice?


Campania asta electorala a creat conditiile pentru o foarte mare parte a reporterilor, comentatorilor politici, analistilor si blogerilor din domeniu sa ceara romanilor sa iasa in numar mare la vot pentru a schimba clasa politica din Romania. Toata presa si toti invitatii indiferent de culoare politica sustin schimbarea clasei politice. Solutia exista si a fost propusa deja. Ar finteresant ca toti acestia sa se ralieze unei solutii simple si anume initiativa legislativa de Lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 96 / 2006 privind statutul deputatilor si al senatorilor. Cea in care se propune limitarea la doua a numarului de mandate a parlamentarilor. Argumentele sunt in expunerea de motive mult mai bine scrise decat as putea sa o fac eu aici. Ar improspata instantaneu clasa politica. Iar din 2 in 2 legislaturi am vedea figuri noi. Banuiesc ca aceasta propunere nu e o surpriza pentru reporterii cu experienta de aceea trebuie cautate in alt registru motivele pentru care nu se face lobby pentru ea. Pe senatori si deputati as putea sa ii inteleg fara insa a fi de acord: e greu sa votezi propria scoatere de pe scena politica, scena atat de primitoare si hranitoare. Pe cei incomodati de aceasta propunere ii veti recunoaste imediat. Sunt cei ce vor vocifera imediat sustinand neconstitutionalitatea si lipsa unei astfel de prevederi in legislatia altor tari. Dragi analisti super informati daca sunteti sinceri in discursul vostru atunci cred ca e mai eficient sa sustineti aceasta lege. Eu am trimis un mail la toti senatorii deputatii si europarlamentarii ( ma rog cei care au mail publicat). Sper sa citeasca. Nu sper sa fie de acord sa isi semneze singuri pierderea ciolanului.

Politicienii, bancile si simpatia reciproca


Asa cum am banuit intr-o postare anterioara incercarea de a proteja populatia de rapacitatea bancherilor a esuat lamentabil. Alesii nostri nu au finalizat initiativele privind rambursarea creditelor la cursul valutar de la data contractarii. In schimb au permis aprobarea pe sest a unor modificari privind executarea silita a creantelor fara a mai trece pe la judecatorie. O initiativa ce aduce zambetul pe fetele bancherilor. Cu siguranta acum se fac strategii de executare la viteza a cat mai multor credite in valuta pentru a reduce cat mai mult efectul unei legi de convertire a creditelor in valuta. Politicienii nostri au facut cat se poate de multa galagie pe tema interesului lor de a promova legea conversiei creditelor in valuta (varianta Birchall sau Cseke) pentru ca da bine la imaginea electorala dar nu pomenesc nici un cuvant despre modificarile aduse sistemului de executare silita pentru ca este ditamai biloiul negru in cursa electorala. De unde concluzia ca bancilor le-a iesit bine santajul. Am avut indrazneala sa trimit stirea despre executarile silite deputatilor si senatorilor. Cei a caror adresa de mail exista si e si valida si mai e si consultata din cand in cand de cineva vor reactiona probabil. Respectul meu doamnei deputat Andreea Paul. Nu conteaza daca a fost sau nu de acord cu mine. A raspuns. Ceea ce nu a facut nici un alt politician pana acum. Separatia puterilor in stat este un principiu foarte drag tuturor. Atita ca intre cele trei puteri cea juridica este mai separata decat celelalte. De magistrati nu se poate atinge nimeni. In schimb executivul si legislativul sunt decimate de juridic fara nici o sansa de impotrivire. Sa contrazici guvernul sau parlamentul o poti face la fiecare colt de strada sau la orice post de radio sau televiziune. Dar sa comentezi (nu mai vorbim de contrazicere sau opunere) deciziile judecatoresti este o grava abatere ce poate fi aspru pedepsita. Legatura cu subiectul o face decizia unei instante de a recalcula un credit in valuta decizie necomentata pe cand incercarile sporadice ale parlamentarilor de a face acelasi lucru seamana cu incercarea de a vana vant. Si pentru ca pomeneam mai sus de santajul bancilor ar fi interesant daca a fost cineva curios sa intrebe de ce in formularele pentru deschiderea unui cont exista intrebarea despre expunerea politica. Bancherii stiu inca de la deschiderea contului pe cine sa protejeze si eventual sa santajeze.

Clauzele abuzive ale bancilor


Luni seara. Nu am ce face si butonez telecomanda. Ma opreste o emisiune pe TVR1. Despre clauze abuzive. As recomanda tuturor celor care au un credit sa faca pe cine stiu ei in patru ca sa vada o reluare integrala. Nu are rost sa transcriu aici tot ce s-a discutat. Va descurcati cum puteti sa aflati. Nu are rost sa comentez aici pozitia Bancii Nationale (total impotriva consumatorului). Nu are rost sa calific atitudinea consilierului Asociatiei Bancilor foarte aroganta din pozitia celui ce plateste. Trebuie sa va transmit insa o informatie scapata de un invitat, fost director de banca, Lucian Isar. Rezumatul informatiei ar fi urmatorul: daca ati castigat un proces impotriva unei banci ce are banca mama in alta tara va puteti indrepta cu alta actiune pentru daune deoarece s-a incalcat si legislatia acelei tari. Restul ramane in sarcina dumneavoastra si a avocatilor si consilierilor dumneavoastra.

Parlamentari pe viata (urmare)


Asa cum scriam ieri am trimis mesajul catre deputatii nostri. Partea distractiva a venit mai intai de la GOOGLE. Programul refuza trimiterea catre mai mult de 500 de adrese. Asta poate dovedi unul din doua lucruri. GOOGLE nu agreeaza cresterea continua a numarului de parlamentari sau (cel mai probabil) descurajeaza spam-ul. Eu as fi preferat prima varianta.

Deci mesajul meu a plecat catre deputatii nostrii. Deoarece marea majoritate a lor au mai mult de o adresa de mail a trebuit sa ma incadrez in limita impusa de GOOGLE si am strers din ele pana am ramas cu 500. Cer scuze celor ce nu au primit mesajul meu. A fost caz de forta majora. Faptul ca mai multe adrese s-au dovedit a fi inexistente ma face sa cred ca alti vreo cativa deputati nu au primit mesajul (in special cei ce au adresa @cdep.ro)

Trecand peste toate astea trebuie sa recunosc ca 5 deputati au raspuns la mail. Le multumesc si ii asigur de respectul meu. Din numarul total de 402 deputati procentul e promitator pentru unul ca mine: 1,24%

Problema ridicata de mine nu e noua. Dl Deputat Dr.Tudor Ciuhodaru a inaintat un proiect de lege in acest sens. Partea proasta e ca prea putini deputati stiu de el. Sau se fac ca nu stiu pentru ca nu le place ideea.

Parlamentari pe viata


Am sapat pe net cateva ore si am facut un fisier cu adresele deputatilor. Atat adresele de mail pe Camera Deputatilor cat si adresele pe care le-au inregistrat ca personale. Promit sa strang si adresele senatorilor. Ideea mi-a venit legat de o propunere care ar trebui promovata. Probabil ca ideea nu e noua. Dar nu a facut valva pana acum. Eu voi trimite acest text pe mailul deputatilor. Cine doreste poate face acelasi lucru. La cerere va pun la dispozitie fisierul cu adresele de mail. E un csv asa ca poate fi importat in orice aplicatie de mail.

Dar sa trecem la ceea ce m-a determinat sa strang adresele deputatilor. As vrea sa ii intreb daca si cati din ei ar fi de acord cu o lege care sa nu permita realegerea unui deputat sau senator mai mult de doua mandate. Nu stiu cati vor promova aceasta idee. Sa fii parlamentar numai doua mandate. Oricum asta nu e o meserie sa o practici o viata. Si in doua mandate este timp ca initiativa legislativa la care personajul a visat sa fie aprobata, votata sau respinsa. Se va rezolva si problema pensiilor alesilor nostri pentru ca stagiul de parlamentar va fi asimiliat ca orice stagiu intr-o companie. Si, ca sa fim sinceri pana la capat, va scadea drastic cota de piata a contributiilor pentru ocuparea unei pozitii eligibile pe listele din colegiul parlamentarului. Vor fi mereu persoane proaspete si idei proaspete.

Au luptat pentru democratie


Si au murit unii dintre ei crezand ca se sacrifica pentru adevarata democratie. Au fost rasplatiti cu firmituri, acordate dupa bunul plac al unora, si furate fara rusine de multi neaveniti. Acum sunt la varsta a doua. Sau a treia. Nu mai au unde munci dar nu se plang. Nu si-au capatat pensiile conform regulilor de la semnarea contractului de munca. Daca au primit pensia e insuficienta. Nu se prea plang pentru asta. Am fost intrebat de unul din ei daca democratia se aplica si in interiorul partidelor. Am fost silit sa recunosc ca nu. E paradoxul acestei societati democratice romanesti. Toti liderii de partid ies in fata si ridica in slavi intentia lor de aplicare a principiilor democratiei. Dar daca in partidul lor se ridica un membru (de rand sau cu oarece trecut notabil) ce critica conducerea este marginalizat. Iar in cele mai multe cazuri este exclus. Si asta in numele democratiei. Nu e de mirare ca imediat aplica aceleasi metode si in actul de guvernare. Toate guvernele au promis JUSTITIE. Si avem ce avem. Au promis libertate. Si trebuie sa ne legitimam si cand cumparam o cartela preplatita. Ca sa stie pe cine asculta. Au promis independenta puterilor in stat. Si toti se supun dictaturii banului si mai ales a depozitarului acestuia: sistemul bancar. Sunt 25 de ani si nici o propunere care sa avantajeze cat de cat cetateanul nu a capatat votul „detinatorilor democratiei”. Legea falimentului personal, prevederi care sa sanctioneze contractele bancare oneroase. Ar fi interesant de analizat cate credite au primit alesii nostrii pentru a uita de ele. Nu degeaba au aparut pe formularele bancilor intrebari despre pozitia politica. Se adopta in mod tacit legile pentru care nu ar avea curajul sa ridice mana. Au ajuns sa isi fure pana si voturile din senat sau camera. Si se complac cu aceste furturi in loc sa adopte un sistem de vot sigur (prin amprenta zic si eu ca nespecialistul). Cam asta ar fi o privire aruncata in diagonala supra evenimentelor de pana acum. Poate ar fi mult mai multe de spus.